La “On top of the world”, unde speram sa ies pe podium, am reusit locul 4 la general, profi ride ( Sinaia – Babele ). Am tras foarte greu, mai ales pe ultima parte, pentru a nu fi depasit. Zonele de push bike m-au consumat cel mai mult, dar nu am depasit target-ul meu de 2 ore 🙂

on-top-of-the-world

Eroica

La Ramnicu Valcea am reusit sa cad inainte de concurs. Am plecat de miercuri la Pitesti, iar joi la pranz eram cazat in Brezoi impreuna cu Marcel, Alex, Gerhard si familiile. Ne-am hotarat tarziu sa plecam in recunoastere pe urcarea de la Voineasa si la dus ne-a prins un inceput de ploaie, care pe coborare s-a intensificat. Sus, inaint e de a ne intoarce, am pus pe noi pungi si cartoane sa ne tina de cald pe coborarea de 1000 metri care urma, dar cu tot echipamentul meu de ploaie si vant, am inghetat pana jos, iar la numai 200 de metri de masina, ghidonul mi-a sarit din mana si m-am tavalit artistic pe asfaltul ud, reusind sa crap casca, sa slefuiesc maneta si pedala ,sa rup jacheta de ploaie, plus juliturile si vanataile aferente pe partea stanga. Probabil am dat intr-o piatra si inghetat cum eram, n-am mai putut controla ghidonul.

Baneocin de la Gerhard si a doua zi, plimbare, de data asta pe vreme buna.

Sambata dimineata, toata lumea si-a pregatit paste, fiecare cu combinatia lui fantastica si aducatoare de minuni. Incalzirea la fel, fiecare cu ritmul lui. 2 masini de support pregatite cu de toate: una pentru cei seriosi (Alex si Gerhard), iar cealalta pentru cei mai de la urma (eu si Marcel).

La start vreme buna, toate stelele erau aliniate pentru o zi superba. Casca am intarit-o cu un zipp de plastic, bicicleta era curatata si unsa, motorul uns si el, excesiv chiar, avand in vedere ca inainte cu 5 minute de start a trebuit sa caut un tufis.

Startul festiv s-a dat calm, am incercat sa stau cat mai in fata pana la startul tehnic. Totul a decurs bine, si in prima ora din concurs am avut o medie de 37 km/h, si o diferenta de nivel de 300 de metri. Dar in aceeași prima ora am scapat ca prin urechile acului de o cazatura serioasa. S-a cazut exact in fata mea, si am avut reactia sa franez la timp, fara sa ma dau peste cap ca la Mioveni. Cineva de langa mine a zburat peste bicicleta atingandu-ma la mana in zbor. Am lovit putin doar roata fata, fara sa cad, doar ca a trebuit sa recuperez pana la plutonul fruntas.

A urmat o urcare scurta si in forta la primul baraj, unde iar am avut ghinion si m-am oprit din cauza altor doua persoane cazute. Nu a fost usor sa recuperez, dar am avut noroc ca au mai fost si altii cu mine si nu am stat in vant prea mult.

Urcarea de la Voineasa a inceput bine, pana cand am incercat sa ma ridic in picioare si m-au cuprins crampele. Din pacate am fost nevoit sa o las moale, incercand sa scap de crampe, dar nu am avut noroc (sau pregatire suficienta) si am ramas cu crampe pana la coborare, unde am pierdut iar teren.

Am reusit sa intru intr-un grup de ciclisti de la HC Cycling ( printre care si Andrei Vulpescu ). Nu am fost in stare sa stau in fata, abia ma tineam de ei sa nu raman singur.

Cu greu am ajuns la ultima catarare, Transalpina. Aici iarasi am incercat sa maresc ritmul, il prinsesem din urma pe Marcel. Fara succes, crampele erau din ce in ce mai dureroase, parca simteam fiecare fibra din muschi cum se incordeaza si asa ramane. La un moment fetele din masina de asistenta m-au intrebat daca am nevoie de ceva si n-am avut energie decat sa dau din cap ca nu. Cand pantele au depasit 10% mai aveam putin si ma opream, abia mai tineam cadenta 40 rpm. De obicei aveam cadenta mai mare si pe pante de 20% (cu pinionul meu de 28). Am incercat chiar sa fac opturi pe sosea, dar erau foarte multe masini si nu mai aveam nimic oricum. La un moment am simtit ca ma ia somnul, imi venea sa pun capul pe ghidon. Nu cred ca mi-a fost mai greu la vreun concurs cum am patit aici. In mintea mea s-a dat o lupta destul de grea vazand pe altii pe langa bicicleta urcand agale, resemnati. Totusi am reusit sa termin pe bicicleta, iar la final am mancat cea mai buna gogoasa cu cascaval pe care am gustat-o in viata mea. Marcel a terminat inainte, încheind chiar cu un sprint.

Ceva nu a mers cum trebuie deloc, poate a fost de vina si pauza din concediu, si cele 3 zile de febra si stari de rau cu 1 saptamana inaintea concursului (toxiinfecție alimentara), poate prea multe sprinturi in prima ora de concurs, sau poate asta e nivelul. 🙂

Totusi, a fost o experienta superba si unica. Traseu fantastic, vreme ideala, masini de asistenta cu sotiile noastre care ne-au incurajat pana la capat. M-am simtit ca o vedeta 🙂

 

4 Pedale

La 4 Pedale am reusit sa nu il dezamagesc pe Alex Grozea si am scos un timp suficient de bun (46:06), ca sa iesim pe locul 1 la stafeta, nivelul 2 open.

Au fost 46 de minute de tras tare, genul de suferinta cu care sunt obisnuit, si am fost putin dezamagit, sperand sa scot sub 45 min. Daca mai pierdeam 37 de secunde, am fi pierdut locul 1, si chiar daca Alex imi spunea inainte de cursa ca e ok, sa nu ma stresez, cred ca imi dezumfla rotile.

Am decis impreuna, sa plece Alex primul, ca se descurca mai bine sa treaca de multime la start, iar cand a ajuns inapoi, dupa aprox 41 de minute, eram incantat, dar in acelasi timp stiam ca trebuie sa nu fac vreo prostie, sa ii stric toata munca. Dupa 10 minute de cand am plecat, am fost depasit de un grup de 3 persoane si am incercat in zadar sa ma tin dupa ei. Am aflat la final ca erau la un nivel mai sus decat noi. Tot traseul am mers singur, si a fost un Time trial pe MTB. Bine ca am carat camera de rezerva si chei, ca la start mi-a sarit pompa din buzunar. :))

Pe podium

Campina MTB

La Campina MTB, m-am decis in ultimul moment sa particip, in primul rand pentru ca mergeau si Marcel, Gerhard si Alex. Eram hotarat sa merg usor, sa ma distrez si sa ma simt bine. Cum Alex Grozea a venit si el la plimbare cu noi, i-am atasat gopro-ul sa filmeze. Totul a inceput bine, am urcat impreuna cu Marcel prima panta, dupa care am inceput sa cad ca un bolovan. Nu ceva grav, dar am luat in jur de 3-4 trante astfel incat sa ma usture destul de rau genunghiul drept. De suparare si cu gandul sa ma autopedepsesc ca imi lipseste indemanarea, am apasat mai tare pe pedale, si de aici a pornit totul. M-am departat putin de Marcel si Alex Grozea a venit dupa mine. Am inceput sa trag ca la concurs si am uitat complet de planurile mele de plimbare si relaxare. Alex ma filma, ma incuraja, mai dadea cu biciul, imi mai dadea cate un sfat, el stiind traseul cat de cat. M-am simtit mai bine decat ma asteptam si am mers bine pentru nivelul meu. Am prins si putin curaj si am reusit sa merg mai bine in a 2-a jumatate a traseului.14242266_848272501939627_2941409942383457750_o

Au fost momente pe coborarile mai lungi in care ma rugam sa se termine si sa inceapa o urcare, atat de amortite aveam mainile si nu mai puteam tine de frane. Erau momente cand luam mana de pe frane, doar doar sa imi mai revin.

Ultima parte a traseului a fost distractiva si m-am simtit foarte bine, chiar daca ne-a prins si ploaia. Am terminat pe locul 2 la categoria 30-39 si locul 5 la general (tura scurta).