Road grand tour - SeciuAm avut multe emotii inainte de cursa, din mai multe cauze: imi era frica de coborare, imi era frica sa nu cad si ma gandeam si la faptul ca anul trecut am iesit pe locul 3 la categoria de varsta. Stiu ca am avut si mult noroc anul trecut, dar totusi m-am antrenat ceva mai mult timp de data asta, asa ca o mica speranta tot era. 🙂

Dupa coborarea neutralizata am fost opriti(aprox. 340 de biciclete) pentru cateva minute, timp in care tot mai multi s-au inghesuit in fata, si din pacate o masina a ramas trasa pe dreapta. Am fost incetinit la start din cauza acestei masini si a trebuit sa sap adanc pentru a ajunge la plutonul din fata. Dupa cateva minute eram in mijlocul plutonului, destul de aprope de primii si eram multumit. Marcel era aproape, dar dintr-o data am auzit o cazatura si voci care nu sunau a bine, totul exact in spatele meu. Intorc privirea si apuc sa vad o imbulzeala pe asfalt, dar imediat imi intorc privirea in fata, sa nu fac vreo tampenie sa cad si eu din cauza neatentiei. Incep sa strig dupa Marcel, stiindu-l in spatele meu. Cum nu a raspuns, deja ma gandeam la ce e mai rau. La final am aflat, ca a cazut si el, dar din fericire, nu a fost nimic grav.

Ma tin bine de cei din fata pana la prima urcare de Seciu, pana aici totul mergea cum am planificat. Urcarea a fost si ea foarte buna pentru nivelul meu (9:18 fata de anul trecut 9:52).
Sus, il zaresc pe Caragica Dragos, asa ca trag tare sa raman pe langa el si astfel reusesc sa cobor cu o viteza maxima de 72km/h, un record pentru mine. Pe plat fac prostia sa stau prea in fata in pluton si incep sa simt oboseala, iar dupa o curba, unde mai erau aproximativ 10km din cursa, incerc sa raman in pluton, dar pur si simplu nu mai puteam. Vedeam cum plutonul se scurge usor pe langa mine, unul cate unul treceau iar eu nu puteam sa ma agat de niciunul. Nu aveau o viteza fantastica, dar ceva s-a intamplat. Poate e un moment psihologic, pentru ca si anul trecut in exact acelasi loc am pierdut plutonul. Am ramas iar singur, si vantul batea destul cat sa ma demoralizeze, astfel ca am inceput sa pedalez usor. Dupa cateva secunde totusi m-am hotarat sa trag tare pana la final, vazand ca nu e nimeni in spatele meu. Ca sa vezi, mi-au revenit puterile dupa cateva secunde, am luat o pozitie cat mai aero si am inceput sa numar 1,2,3,4, 1,2,3,4…. Usor usor, am reusit sa mai depasesc cate un singuratic ca mine, dar cand ma uit in spate, se apropia un alt pluton mare. Asa m-am ofticat ca am tras ca un bou singur, cand puteam pur si simplu sa invart usor pedalele si sa astept trenul(pierdusem intercity-ul). M-am lipit de pluton si am mers cu ei pana la Seciu. Pe ultima urcare am mers cu primii din pluton, fara sa ma fortez pe prima parte, dar nici sa raman in urma. La un moment am zis sa mai trag si in picioare, dar dupa 2 pedale au inceput sa tipe niste junghiuri in muschi, de m-am asezat la loc rapid. Am avut noroc ca m-au lasat inainte de partea a 2-a a urcarii. Pe ultima bucata am tras cat am mai putut si am ajuns la finish destul de debusolat de oboseala si de caldura si acasa am observat ca am atins pulsul maxim la final.

12983232_1733691126875148_526312231957576874_o

Am terminat in 01:32:47 pe locul 5 la categorie(la 2 minute si 37 secunde de primul clasat) si locul 15 la general. (tura scurta)
Sunt multumit de rezultat, dar sunt nemultumit ca am clacat exact in acelasi loc ca si anul trecut. Si daca ma uit la numere, am scos aproximativ aceleasi medii de putere ca anul trecut. M-as fi asteptat ca media sa fie mai buna, dar am macar satisfactia ca am urcat seciu mai rapid ca anul trecut. 🙂

Cel putin a fost un antrenament pe cinste, 1 ora in zona 90-100% HR Max. La finish am atins pulsul maxim (pe care l-am mai atins o singura data, tot intr-o cursa de sosea).

puls rgt seciu

Graficul de mai jos contine altitudinea si puterea pe parcursul cursei, pornind de la startul de jos. (fara coborarea neutralizata)

putere rgt

urcare seciu