Anul acesta nu am facut ture prea lungi, si nu m-am simtit pregatit pentru tura lunga de la Seciu, asa ca m-am inscris la tura scurta. Decat sa termin 96km tarandu-ma la final, si probabil sa am probleme cu genunchii (ca anul trecut), am zis sa dau tot ce pot la tura scurta, si cand rezervoarele se golesc, trec pe avarie, fac recovery pana la finish si termin cu satisfactia ca am facut un antrenament pe cinste. Din experientele precedente la sosea, daca am pierdut plutonul, totul devine mult mai greu, asa ca eram hotarat sa nu mai mai uit la puls/putere, sa trag pana nu mai pot si vedem ce-o iesi, decat sa regret apoi o luna ca mi-am pastrat energia sa nu care cumva sa nu mai pot termina.

Cum concursul incepe la ora 11, am suficient timp sa mananc cu 3 ore inainte de start, asa ca imi fac o omleta cu branza, iau un Cavit de copii (am furat vitaminele copilului), si alte cateva maruntisuri. 2 bucle de Seciu (46km) ar trebui sa-i fac in aproximativ 1 ora si jumatate si avand in vedere ca o sa fie foarte intens efortul, nu trebuie sa am nimic in stomac la start, asa ca nu am mancat decat 1 patratica de ciocolata neagra si am baut apa intre ora 8 si ora 11. Pentru cursa, mi-am pregatit un singur bidon mare de apa cu 3 cupe de isostar.

De-sus-de-la-Seciu

Startul se da anul acesta de sus de la Crama Seciu, si cum s-a anuntat ca nu sunt locuri de parcare acolo, am fost atat de fraier ca am parcat jos in Boldesti Scaieni. Abia dupa ce m-am urcat pe bicicleta mi-am dat seama ca trebuie sa urc Seciu pentru a ajunge la start. Perfect, nu era suficient ca voi urca in regim de concurs de 2 ori Seciu, mai urc odata si inainte de concurs. Am incercat sa urc cat am putut eu de usor, dar e greu sa dobori o panta care are pe alocuri 12-14%, fara sa te fortezi deloc. Partea buna e ca sigur sunt incalzit suficient pentru start.

La start

Ora 11: S-a pornit caravana de aprox 300 de biciclisti, in spatele unei masini, care urma sa mearga incet pana la finalul coborarii de la Seciu spre Galmeia. Abia la capatul coborarii se va da startul macelului, pana atunci nimeni nu depaseste masina, dar fiecare incearca sa-si gaseasca un loc bun pentru a nu ramane spre coada turmei. Target-ul meu principal la acest concurs e sa nu ma accidentez de nici un fel, asa ca incerc sa ajung cat mai in fata plutonului, fara sa imi asum riscuri inutile, avand in vedere ca suntem atat de multi si atat de ingramaditi pe strazile inguste din varful dealului. La un moment dat, aud galagie in spatele meu si inteleg de la colegi ca s-a cazut, dar nu intorc capul de frica sa nu o patesc si eu.

Cum era de asteptat, imediat dupa curba unde masina face stanga si plutonul face dreapta, incep sa trozneasca bicicletele, cerul s-a intunecat, masinile trag pe dreapta, oamenii isi adapostesc animalele din calea uraganului … de fapt asta imi imaginez, ca practic nu prea imi iau ochii de la rotile din fata mea care nu-si gasesc ritmul si pozitia, si incerc sa nu pierd de nici un fel contactul cu ele. La orice hop, si cu orice mica ocazie se rupe ritmul si trebuie sa fac cate un mic sprint, sa tin pasul cu plutonul. Rezist pana la prima urcare de Seciu, dar cu eforturi mari, mai ales ca vine urcarea pe care o cunosc foarte bine si stiu ca de fiecare data ma pune in genunchi. Cum incepe urcarea, uit de orice pluton, nu imi fac vise ca ma pot tine dupa ei pe urcare, ma ridic din drop-uri, ma asez comod, coatele departate sa pot trage cat mai mult aer in piept si … sufferfest.

prima urcare_3 prima urcare_2 prima urcare_1

Ajung sus cu bine, cu pulsul la 95% din maxim, dar inca sunt bine, si incerc sa ma orientez dupa o “locomotiva”,  trebuie sa ma duca cineva, “sa facem sa fie bine sa nu fie rau”. Pe portiunea valurita dintre Crama Seciu si coborarea accentuata spre Galmeia, s-a mai adunat un mic plutonas, am tras si eu putin in fata, dar nu mult, cat sa ajung pe altcineva sa stau la adapost. Incredibil, dar si pe coborare trebuie sa pedalez serios ca sa ma pot tine dupa ceilalti. Cu toate astea tot era cat pe ce sa raman singur.

pe coborare(manuel Bajescu)

Exact inainte de finalul coborarii, fac un efort si ajung micul pluton format. Pe plat, aceeasi poveste: intervale, putin respiro, intervale. Plutonul se departeaza usor si incerc cu ultimele puteri sa ajung sa ma agat de barca, sa ma traga la mal in siguranta.

Rezist o perioada, dar in jur de km 35, cei din fata mea maresc ritmul si oricat incerc eu sa nu ii pierd, pur si simplu nu ma mai ajuta picioarele, rezervoarele s-au terminat rapid cu atatea intervale prea puternice pentru nivelul meu. Cei din spatele meu tipa la mine: “tine aproape!! tine aproape!!”; cu cat eu ma departam mai mult de cei din fata si cei din spatele meu ramaneau mai in urma, asa ca m-am dat spre dreapta si m-am resemnat. Putin dezamagit pentru ca in plutonul pe care tocmai l-am pierdut se afla si Marcel Gheorghe, un coleg care stiam ca e mai puternic ca mine, de la o iesire in grup. Mi-ar fi placut sa termin aproape de el. A mai ramas cineva in urma cu mine, si pentru a-mi reface putin puterile pentru ultima urcare de Seciu, am stat in spatele lui cativa km. Un baiat care participa la tura lunga, si din pacate nu i-am retinut numarul sa ii multumesc personal.

Km 40: Tot raul spre bine, mi-am recapatat putin fortele, iar cand un mic pluton a venit din spate , m-am agatat de el cu forte proaspete, si inainte de a incepe urcarea, l-am prins din urma pe Marcel. Dintr-o data ochii imi sclipeau si urcarea avea sa aibe mai mult sens. Dupa prima jumatate din urcare am depasit mai multe persoane printre care era si Marcel. Ma uit din cand in cand in spate sa vad daca se apropie cineva periculos de mult, totul merge bine, in afara de pulsul meu. La jumatatea urcarii vine o coborarea abrupta, pe care pedalez, incercand sa prind viteza pentru a 2-a parte a urcarii. Din pacate nu sunt prea bun pe coborari se pare, ca s-au apropiat cei din spate; schimb doua viteze mai sus si incerc sa ma ridic putin din sa, sa trag mai puternic in picioare. Dar dupa 2 pedale, simt un junghi in muschi si ma asez rapid, sa nu care cumva sa mi se blocheze muschii, cum am mai patit.

a doua urcare a doua urcare a doua urcare

 

Pe ultima panta, in capatul careia se termina cursa am tras de picioare ca niciodata, pulsul mi-a ajuns la 99% din maximul pe care l-am atins vreodata si am mai depasit 2 persoane, cred eu.

eu pe urcare la seciu

La final, am fost extraodinar de surprins sa constat ca am iesit pe locul 3 la tura scurta, la categoria >35ani. Nici prin gand nu-mi trecea ca sunt atat de aproape de podium.

Total time: 01:28:33
Overall : 14 / 109
Gender : 14 / 96
Categ : 3 / 45

Am iesit pe locul 3 pentru ca s-au aliniat toate planetele sambata, probabil nu voi mai reusi prea curand asa ceva. Cursa a fost una nebuna, total diferita de MTB, am fost incordat tot timpul, trebuie sa fii atent la totul, la denivelari, masini, carute, oamenii din jurul tau, miscarile fiecaruia.

Am mancat un peste la Crama Seciu asteptand premierea:

Cica somon, dar sincer nici acum nu stiu ce peste a fost, ca numai somon nu a fost.

Cica Somon

 

Pe podium

Asa arata cursa in numere( chiar si cu 2 nivele de smoothing, graficul puterii e zbarcit rau de la atatea ruperi de ritm ):

RGT Seciu 2015

Raportat la zonele mele de HR si putere:

RGT Seciu 2015_zones

Foarte frumos concursul, felicitari organizatorilor! As fi preferat in loc de premiul in bani, sa fi primit o medalie, nu doar o hartie scrisa cu markerul; mai ales la o cursa de amatori, unde nu cred ca vine vreun amator pentru bani.