In sfarsit am prins cateva ture scurte prin Barcelona si imprejurimi, fara prea multe batai de cap. Pacat de timpul foarte limitat (inainte si dupa serviciu), ca mi-as fi dorit sa fac mai mult decat cei aproximativ 140km insumati in 3 zile. Oricum dupa atatea sprint-uri la semafoare si dealuri, sunt suficient de obosit. Ce e clar, in oras, chiar daca au 200 km de piste de bicicleta, tot haos este. Foarte multe semafoare, am stat la semafor si intr-o zona in afara orasului. Soferii sunt mai atenti ca la noi, cred eu pentru ca sunt obisnuiti cu biciclisti tot timpul, dar tot mi-au taiat calea cativa. Totusi, in afara orasului, e diferenta mare. Pe urcari, pe serpentine, masinile mergeau incet in urma mea. In general, nu ma depaseau nici daca le faceam eu semn. Nu eram obisnuit sa stea o masina dupa mine, sa mearga cu 15 km /h. Doar daca aveau suficient loc si vizibilitate, ma depaseau, si asta la o distanta de cel putin 1.5 – 2 metri. Nu zic ca toti or face la fel, dar eu in afara orasului, numai dastia am intalnit in plimbarile mele.

Dintre toate iesirile, tura care m-a dus si la Tibidabo a fost cea mai placuta, chiar daca la un moment ma gandeam, putin speriat, daca nu apuc sa cobor de la Tibidabo pe lumina:

Tura Tibidabo Distanta 52.4 Km, diferenta de nivel 916 metri. Strava ride.