Dupa multe incercari lamentabile de a face o tura in Barcelona cu bicicleta, saptamana asta am fost putin mai hotarat. Marti seara am trimis un mail la Montefusco Cycling pentru a inchiria o cursiera si un ghid. Miercuri, dupa ce am fugit de la birou, la ora 18:00 ma astepta cursiera in fata hotelului. Bineinteles ca nu am venit pregatit cu haine, pantofi ciclism etc., asa ca la pranz am fost si mi-am luat o jacheta subtire de ploaie si cei mai ieftini pantaloni pe care i-am gasit la reducere. Jacheta am luat-o pentru ca toata ziua vremea a fost urata si dupa pranz se anunta chiar o mica furturna, dar nu avea cum sa ma opreasca. Deci m-am prezentat la ora 18:05 echipat cu adidasii de alergare, 2 batoane de cereale si cu pofta de colindat. Ba chiar toata ziua am mancat exemplar (zic eu), sa fiu cat mai pregatit din toate punctele de vedere. Claudio, ghidul meu pentru aceasta tura, mi-a prezentat un traseu de aproximativ 65 km, mi-a inmanat un bidon de apa si o cursiera Orbea gata pregatita pentru mine. Chiar daca toata ziua a fost vreme urata, cand ne-am urcat pe biciclete, cerul era senin, vantul nu batea … totul era perfect. Ne-am strecurat pe strazile orasului, care nu erau prea placute din cauza traficului. Asta pentru Claudio, ca pentru mine, venind din Ploiesti/Romania, mi se pareau foarte bune de mers cu bicicleta. Nu a durat mult si am inceput sa urcam, si am tot urcat, pana am cerut sa ne oprim sa fac si eu o fotografie, de frica sa nu care cumva sa nu imortalizez momentul; dar in sinea mea vroiam sa ma opresc sa mananc un baton de cereale de frica sa nu raman fara energie.

Barcelona de sus
Barcelona de sus

Trecuse aproape 1 ora de asfalt superb, vreme ideala si vedeam Barcelona din ce in ce mai de sus. E frumos cand te uiti in dreapta si vezi drumul serpuind in prapastie. Aproape tot drumul pana aici am urcat, deja imi faceam griji sa nu cumva sa imi reapara jena de la genunchiul drept. Coboram o portiune, ba chiar ajungem intr-o mica zona de aproape plat, dupa care iar urcare. Claudio ma intreaba daca ma descurc cu pedalele, si in secunda urmatoare, fara sa exagerez, simt ceva ciudat la pedala stanga, dupa inca o secunda, pedala cade pe jos, incep sa-mi pierd echilibrul din cauza ca tocmai apasam cu forta. Cumva bicicleta incerca sa mearga inainte iar eu ramaneam in urma. Am sarit de pe sa, mai bine zis am trecut prin sa, pentru ca m-am lovit destul de puternic in zona sensibila. Dar cumva m-am straduit si am reusit sa ma tin de ghidon suficient cat sa apas si pe frane si sa opresc naravasa, in timp ce eram cu picioarele pe jos in spatele seii. Nu e prima oara cand sar de pe bicicleta ca un sobolan care paraseste vasul cand se scufunda. Dupa cateva minute de incercari sa reatasam pedala, fara chei, pentru ca eu mi-am lasat setul de chei in hotel, a aparut un tanar dornic sa ne ajute si a venit cu un imbus. Am reatasat pedala, dar dupa 5 secunde, a cedat iar.

Fara pedalaFara solutii, Claudio a plecat cu bicicleta lui sa aduca masina. Eu am ramas sa il astept, soarele nu mai era pe cer si imi era din ce in ce mai frig. Noroc cu jacheta de ploaie care m-a mai incalzit putin cat timp incercam sa citesc o carte pe telefon sa treaca timpul mai repede. Dupa 30 minute vad o ambulanta trecand in viteza cu girofarul pornit. Pfui, nu aveam nici numarul lui Claudio de telefon si acum ma gandeam ca sunt in varful dealului, cu o bicicleta stricata, inghet de frig deja, si poate Claudio a patit ceva si nu mai vine nimeni sa ma ia. Dupa 1 ora, ca sa ma mai incalzesc, m-am ghemuit pe o banca intr-o statie de autobuz, hotarat ca daca nu apare in 30 minute o iau la pas spre oras, sau cu pedala in buzunar sa incerc sa pedalez cu un singur picior. Din fericire a aparut dupa inca 10 minute si am ajuns cu bine la hotel. Cine stie ce se mai intampla la urmatoarea incercare …Ce am reusit sa parcurg