Dupa experienta placuta pe MTB la Maratonul Vinului, am plecat spre Sinaia sa particip la OnTopOfTheWorld, pe traseul Sinaia-Babele. Acum 1 an cand am facut in plimbare traseul, mi s-a parut super si se pare ca am uitat totusi de portiunile de push bike dintre 1400 si 1800. Cu o zi inainte m-am pus pe “aranjat” MTB-ul: am inlocuit pana la urma franele care imi faceau probleme, am curatat lantul, pinioanele, am dat balegarul jos de pe cadru si din exces de zel, am inceput sa umblu la aerul din furca. Cand sa aduc pompa sa bag presiunea necesara, surpriza, imi trebuia o pompa speciala pentru furca. Asa ca sambata dimineata unul din concurenti imi atrage atentia ca furca mea nu mai are aer. Am hotarat sa o las blocata, oricum e un concurs de urcat, fara sa ma mai gandesc ca daca urc pana la 2300 metri, trebuie sa si cobor.

Am ajuns destul de tarziu la start dar pregatit ca niciodata din punct de vedere tehnic: set imbusuri si chei, leviere, camera de rezerva, 2 seturi diferite de petice, pompa, doua zale rapide si o presa de lant (in caz ca Hercule rupe lantul), jacheta de ploaie/vant/frig, huse ploaie pentru pantofi. Ma duc repede sa gasesc o apa sa beau cu o tableta de cofeina, ca nu aveam de unde lua o cafea. 8 lei o apa de jumatate, ca buticul respectiv nu avea decat 2 lei incasati, si atat a putut sa-mi dea rest.

Dupa ce stau la coada la tufis, sunt gata de start si nu ma inghesui, ca mi-am propus sa plec usor si sa trag mai tare pe parcurs. In 19 km de urcat continuu, am timp.

start

La start, bineinteles ca lumea a plecat in viteza. Piatra cubica ma deranja incredibil la sezut, chiar daca mi-am dat cu 2 pumni de crema in prealabil. Plecand din spate, am inceput sa depasesc usurel dar constant. Totusi, cu trecerea timpului depaseam din ce in ce mai greu, incercand sa-mi tin pulsul la 88%. Nu am calculat cumva valoarea asta, dupa vreo 10-15 min am vazut ca asta e pulsul, simteam ca pot duce mult timp ritmul, asa ca mi-am setat ca target. Am mai ajuns si la 91% pentru scurte durate, la vreo depasire sau o panta mai abrupta.

Aproape de cota 1400, doi tinerei treg in forta pe langa mine, fara sa apuc sa-mi dau seama, asa ca imping mai tare in pedale si ii depasesc si eu, dar imediat dupa curba iesim pe o scurta urcare spre finish-ul traseului Cota 1400, iar cei doi fac un sprint final. Frumos finish pentru ei, eu merg mai departe spre Babele, asa ca nu m-am agitat. Mi-au placut comentariile turistilor “ai vazut ce viteza aveau aia?”.

Trecere pe la Cota 1400

De aici a inceput calvarul, ca am uitat ca nu imi sta in puteri sa urc calare pe bolovani si panta foarte mare, si am tot incercat, cazand de cateva ori pana sa ma las pagubas si sa incep push bike-ul. Pana pe la 1800 au tot fost zone de push, care imi stricau tot ritmul, mai ales ca de 1 an cred ca n-am mai facut asta, mergand 99% pe cursiera. Eram destul de demoralizat, chiar daca am mai depasit vreo 2 persoane si pe portiunile de push. Soarele ardea incredibil deja, vreme superba de plaja si eu abia impingeam la bicicleta care mi se parea grea ca un sac de moloz.

Ajuns pe platou, au mai aparut si portiuni de viteza, usoare coborari, era din nou distractiv si cum eram cam singurel, nu prea mai aveam motivatie sa ma fortez. Inainte de finish cu cativa km, ma depaseste un baiat, aparut dintr-o data. Cu morcovul in fata iarasi, trag si il depasesc usor la care respectivul imi zice ca sunt intre primii la tura pana la Babele, iar el era la tura pana la Vf.Omu. Asta mi-a picat ca o injectie de adrenalina, eu avand total alta parerea despre pozitia mea. Incerc sa trag mai tare, dar nu vedeam pe nimeni in fata sau in spate asa ca nu avea rost sa ma fortez, nu aveam timp nici sa mai depasesc pe cineva, si nici cine sa ma depaseasca. Mai bine sa merg constant, sa nu ma lase picioare inainte de finish.

La Babele, la finish, aflu ca sunt pe pozitia 5, dupa 2 ore si 13 minute. Nu stiam atunci ca au fost in total 21 de participanti si pozitia 5 mi s-a parut super. Cel putin pentru mine e cea mai buna clasare, mai ales ca nu am terminat cu dureri de genunchi sau alte probleme.

Vremea era superba si aveam de gand sa profit la maxim de iesire, asa ca m-am relaxat putin in asteptarea altor participanti, m-am alimentat bine cu apa, fructe de padure, biscuiti, banana, glucoza si m-am hotarat sa plec mai departe spre Dichiu.

A fost o coborare super, chiar si cu furca blocata. La Cabana Dichiu am facut iar o pauza cu gandul ca poate gasesc un grup care sa mearga spre Padina/Bolboci, sa merg cu ei. Nu am avut noroc, majoritatea mergeau in alte directii.

Vedere de langa Cabana Dichiu
Vedere de langa Cabana Dichiu

Am coborat spre Bolboci, si am hotarat sa merg in jurul lacului, dar la un moment dat am ramas fara apa si deja mi se uscase gura si soarele ardea ingrozitor. Timpul trecea, si lacul nu se mai termina. Ajunge in dreptul meu un SUV, deschide geamul si ma intreaba: “vrei sa te remorchez?”. Chiar daca de obicei rabd decat sa cer cuiva ceva, l-am intrebat pe sofer daca are cumva apa. A tras pe dreapta repede si mi-a umplut bidonul cu apa. L-am golit jumatate in cateva secunde. Nu trece mult si din vremea superba incep sa se auda in depărtare tunete puternice, la intervale regulate. Unde eram eu nu ploua, ceea ce era bine, si nici nu treceau pe langa mine masini ude, iarasi bine.

Vedere Lacul Bolboci
Vedere Lacul Bolboci

Reusesc sa fac turul lacului si ajung la restaurantul de langa lac. Infulec un MBS(mamaliguta/branza/smantana) ca felul 1 si un pastrav cu mamaliguta pentru felul 2, si incerc sa imi odihnesc picioarele.

Intre timp tunetele nu s-au oprit, se auzeam din cand in cand dar regulat, pana a inceput sa picure usor si unde eram eu. Am tot asteptat, crezand ca va ploua sanatos si apoi sa plec la drum, dar nimic, asa ca m-am hotarat sa plec. Am urcat spre Cabana Dichiu iar cand eram aproape, a inceput sa fulgere si sa toarne in jurul meu, asa ca m-am bagat repede la adapost la cabana. Acolo am tot asteptat, sperand sa se opreasca. Dupa un timp s-a mai potolit si parea ca picura doar, imi inchei fermuarul la jacheta de ploaie, incalec si fug repede. Frica mea cea mai mare era de fulgere, carbonul e un bun paratraznet si eu eram in varful muntelui la 1800 metri.

Ceata densa la cabana Dichiu
Ceata densa la cabana Dichiu

Dar surpriza, chiar daca in fata cabanei picura, dupa ce am mers 100 metri pe drum, turna sanatos. Acum plecasem si nu aveam de gand sa ma mai intorc.  Ochelarii de soare nu ii puteam tine pe ochi, coboram cu 40 km /h, pe ploaie si vant de la 1800. Jacheta de ploaie era foarte buna, dar nu suficienta pt frigul care il simteam. Ma dureau dintii de parca tineam in gura o inghetata, si nu era de vanilie, preferata mea. Slava domnului ca am fost prea puturos sa schimb cauciucul de ploaie de pe spate (Maxxis Medusa) si ca noile frane se comportau fantastic. De la 42km/h franam fara nici un fel de emotii. Superbe franele Deore XT. Dardaiam incontrolabil si coboram, vroiam sa ajung cat mai repede in zona impadurita sa fiu mai ferit de fulgere. Genunchii imi inghetasera si ma gandeam cu frica la momentul cand va trebui imping iar in pedale cu articulatiile inghetate.

Intr-un final am ajuns cu bine in Sinaia, dar pe ultimii km, in pantofii mei era o balta in toata regula cu tot cu protectiile mele de ploaie pentru incaltaminte, iar ca sa schimb vitezele trebuia sa ma incordez sanatos, avand degetele inghetate.

Distanta: 76.7 Km
Timp in miscare: 5:09:41
Diferenta de nivel: 2010 metri

Traseu Sinaia

Se vede diferenta de puls imediat dupa concurs:

HR Sinaia