Nu am fost hotarat sa particip la Maratonul Vinului, dupa ultimul meu esec pe MTB, in 2013 la Stejarii Seculari, unde am renuntat dupa 5 ture din 7. Cei drept am fost inconstient cand m-am inscris atunci la tura lunga si eu eram total nepregatit, dar am zis ca nu ma duc pana in Brasov pentru 1 ora de concurs. Bucla de la Stejarii Seculari din 2013 mi s-a parut prea grea avand in vedere ca erau portiuni de urcat pe care abia impingeai bicicleta, si unde eu n-am vazut nici o persoana sa o urce calare pe MTB. Poate au fost, dar nu in jurul meu. Atunci m-am ales si cu o capusa infipta cu mare drag in picior, pe care n-am reusit sa o scot cu toate metodele gasite pe internet: ulei, tigare aprinsa, spirt. La urgente am distrat putin asistentele, eu fiind destul de speriat si ele fiind obisnuite cu zeci de cazuri de capuse. Ce sa mai, a fost o cursa de “vis”.

Pana la urma m-am inscris la Maratonul Vinului, tura scurta de 36 km, prima mea cursa de MTB pe anul acesta si de fapt si prima iesire offroad. Am mai participat in 2011 si 2012, mi-a placut foarte mult traseul de fiecare data, fiind cu urcari suficient de grele, dar nu sa te dea jos de pe bicicleta.

Am scuturat praful de pe MTB, am incercat sa reglez franele hidraulice cat am putut de bine: adica sa atinga doar putin discul cand se invarte libera roata, ca sa mearga perfect, n-am reusit niciodata si nici mecanicii de la magazine nu au reusit. Franele astea, avid elixir 3, le urasc.

Cauciucurile de pe MTB, sunt aceleasi ca in 2013 la Stejarii Seculari, nu le-am mai schimbat, atat de neinteresat de MTB am fost dupa acel esec. Adica, un Schwalbe Rocket Ron 2.25 pe fata si un Maxxis Medussa 1.8 (subtire si de noroi, cu crampoane mari).

Soare mult si cald, eu bineinteles ca uit sa-mi dau cu crema, beau 1 bidon de isotonic diluat pana in cursa si imi iau 1 bidon pentru cursa. Am mancat bine de dimineata, ma simt bine, ma simt pregatit. Inainte sa plec din parcare, ma asigur ca scap de greutatea suplimentara, bine ca suntem pe marginea campului.

Ma intalnesc cu un ploieștean si ne incalzim putin pe inceputul traseului dupa care bineinteles ca la start ajungem destul de tarziu si deja suntem prea in spate. Traseul incepe cu o portiune de sosea in usoara urcare si depasesc cat pot de multi ca sa ajung mai in fata cand incepe urcarea offroad pe un drum mai ingust, cu pietris si mici rauri de apa ce fac imbulzeala si mai interesanta. Schimb pe un pinion mare si ma concentrez sa nu cad de pe bicicleta, facand slalom printre ceilalti. Pana la km 6.5 este urcare in mare, si incerc sa nu ma fortez, dar ma simt foarte bine si depasesc constant. Parca nu imi vine sa cred, asa ca incerc sa imi dozez energia sa nu raman fara pe coborare, cum am patit de multe ori, si sa iau iarasi o cazatura de toata frumusetea.

eu____2

Incepe coborarea si ma simt bine, 38km/h pe offroad, e o senzatie fantastica pentru mine, mai ales ca momentan cobor pe drum lat cu nisip si pietris si nu mi-e frica de vreo cazatura in curbe. Inainte de urcarea de la Crama Basilescu de 2km, este o mica urcare printre vii, pe care tractoarele sau carutele au facut santuri. Vin in forta si incerc sa o urc repede dar imi pierd echilibrul la un moment si cad de pe bicicleta. Nu-mi vine sa cred, multi trec pe langa mine, dupa ce am muncit pe urcari sa ii depasesc. De urcat pe bicicleta nu mai reusesc din cauza pantei, a santurilor si a ciclistilor care tot trec pe langa mine. Dupa cateva incercari de incalecare, in care mai mult m-am lovit peste picioare, o iau la fuga cu bicicleta dupa mine si gasesc o zona mai plata. Urc pe MTB si reusesc sa continui. Cu orgoliul ranit trag tare si mai recuperez din pozitii.

Urcarea de la Crama Basilescu chiar imi place, mare parte asfalt stricat, panta placuta, mai ales cu 30 de viteze pe MTB. O placere, venind dupa Seciu pe cursiera. Partea buna este ca depasesc continuu, pana acum nu m-a depasit nimeni, decat pe coborarile care m-au speriat suficient sa franez prea mult. Inca nu s-a fiert apa in bidon si sunt incantat ca mi-am adus aminte sa beau din el din cand in cand.

Incepe tura 2, dupa un mic sprint pe asfalt si dupa 58min, 18 sec. Am mai putin de jumatate de isotonic, energie cred ca am suficienta pentru inca 1 ora, apa imi trebuie, ca e prea cald. La primul check point iau din mers un pahar de apa, sorb cat pot din el, restul pe mine si il arunc. Continui sa depasesc, dar mai rar, ma intalnesc cu din ce in ce mai putine persoane pe traseu. Este o placere urcarea acum cand nu mai e imbulzeala, nu mai trebuie sa fac mini sprint-uri pe urcare sa depasesc si pot alege portiunile mai netede de drum. Desigur ca genunchiul drept incepe sa-mi trimita semne de oboseala, oare nu ma incalzesc suficient ? Schimb viteza si incerc sa tin o cadenta si mai ridicata, sa menajez genunchiul.

Distractie

La jumatatea turei 2, un domn mai bine facut, cu pletele in vant si mai in varsta decat mine cred eu, ma depaseste pe o urcare. In gluma ii zic ca e limita de viteza, sa o lase mai usor. Parea foarte hotarat, si nu mi-a picat deloc bine. Incep sa ma invinuiesc ca am scazut ritmul si imi propun sa il depasesc. Dar nu acum, acum vreau doar sa il mentin in raza vizuala, si la urcarea de 2km de la crama Basilescu, il dovedesc cu siguranta. E asfalt, e exact cum imi place, sunt mai usor, n-am cum sa nu reusesc. Totusi, trebuie sa trag de mine destul de tare sa raman in spatele lui, sa nu se departeze prea mult, devine putin frustrant. Vine mica portiune de urcare cu santuri multe, schimb in cea mai mica viteza, hotarat sa nu mai cad de pe bicicleta de data asta si trec cu bine.

Incepe urcarea pe asfalt si eu care credeam ca o sa-l prind usor din urma, sunt putin demoralizat cand vad ca urca glont prima portiune. Sap mai adanc si trag tare, reusesc sa mai micsorez distanta. Pana la urma ii scade viteza si cu eforturi il ajung din urma. Mergem in paralel o portiune din urcare, dupa care trec in fata si incerc sa maresc distanta. Sunt multumit, simt ca am castigat ceva, chiar daca probabil sunt mult in spatele primului concurent.

Imi dau seama ca nu mai e mult din traseu si accelerez, ajung la ultimii kilometrii, sunt in cea mai mare viteza si invart pedalele cu cadenta la peste 53km/h. Pacat ca sunt cateva curbe la 90 de grade si trebuie sa franez, eu incercand sa mai depasesc pe cei doi din fata mea. In ultima linie dreapta cu un sprint care imi urca pulsul aproape de maxim, reusesc sa-l depasesc pe unul dintre cei doi, ca sa-mi dau seama ca el mai avea si tura 3 de facut. M-a bufnit rasul, dar deja traisem un moment bun, de parca castigasem o etapa din turul Italiei. :)))

Marele final

Caut cortul unde se da mancarea, foame mare. Ce sa vezi, nu au ajuns inca pastele. Am terminat in 1:59:22.8, poate am scos un timp bun daca nici mancarea nu a venit, dar totusi sunt ceva biciclisti prin zona.

Maratonul VinuluiCum mi-am propus ca tura asta sa fie un antrenament serios, trebuie sa mananc si bine dupa un antrenament bun. Asa ca imi comand cemancare marvinva in asteptarea rezultatelor. Am mers bine, m-am simtit super, poate am iesit si bine. Speranta moare ultima. Cred ca e primul concurs de ciclism in care nu ajung lesinat la final, si gata sa ma prabusesc.

Intre timp, vine si Daniel Ene cu o gasca de prieteni, si asa ajung sa beau cateva guri de bere, dupa multe luni in care nu m-am atins de alcool. E prea cald si ma simteam prea bine.

Inainte sa plec spre masina, ca amortisem de la statul jos, verific rezultatele:

La categoria 30-39, locul 8 din 155. La general, locul 24 din 286.

Foarte multumit de rezultat, mai ales ca m-am simtit fantastic si m-am distrat pe un traseu superb.